Arbat – taverna tradițională cu gustul bulgăresc de neuitat

Arbat este taverna tradițională din Arbanasi pe care nu trebuie să o ratați dacă ajungeți pe tărâmurile bulgărești de pe lângă Veliko Târnovo. Am mers acolo flămânzi și fără vreo așteptare prea mare, mai ales că tocmai începuse să plouă.

Încă de la intrare te cuprinde atmosfera călduroasă a locului, și la propriu și la figurat. Lângă mese, într-un colț de cameră buștenii groși de lemn trosnesc într-un șemineu de țară emanând căldură în toată încăperea.

Pe pereți, decorațiile tradiționale locale te fac să te simți că te-ai întors în timp pentru a savura bunătățurile locului. Puștile de acolo te duc cu gândul la handucie și la vânătoare de animale care se împacă foarte bine cu ceaunul. Iar ferestrele care dau spre terasa deschisă de primăvara devreme până toamna târziu sunt căptușite cu sticle de vin local.

Dar trecând peste atmosferă, ne-am așezat la masă cu gândul să nu murim de foame în excursia noastră de-o zi. Așa se face că, dacă tot ne-am aciuat într-o tavernă tradițională, dintr-un sat tradițional, am zis să încercăm tot ce este mai tradițional de acolo.

Arbat, simți cum se îngrașă sufletul

Fetele și-au luat o ciorbă și o salată, iar noi băieții am încercat câte un platou de mâncare, știind că fetele își vor băga degetele în mâncarea noastră.

Eu mi-am luat un ciolan afumat cu cartofi copți și salată de varză, iar Adi, a vrut să încerce un platou de carne, format din mulți cârnați tradiționali și varză călită.

Porția mea de ciolan avea aproape un kilogram și a costat 16 leva, adică undeva la 40 de lei. Dar și-a meritat fiecare leuț pentru că a fost atât de bine făcut încât carnea o puteai desprinde și cu o linguriță de pe os. Iar gustul… mmm, mirodenii locale, ierburile care le-au folosit la carne complimentau atât de bine porția de mâncare că simțeai cum îți tremură sufletul când gustai.

Cârnăciorii pe care i-a comandat Adi, mi-au adus aminte de cevapcici pe care i-am mâncat în Skopje, în piața de nimicuri, de lângă centrul capitalei. Dar în respectiva farfurie au fost vreo 5-6 feluri de cârnați unul mai bun decât celălalt.

Toate mâncărurile fierbinți și delicioase ne-au dus undeva la 65 de leva, adică undeva la 150 -170 de lei, notă de plată în care a intrat un 15% pentru ospătar, niște ceaiuri, câteva beri cu și fără alcool și mâncare de nu am reușit să o terminam, deși erma la masă niște mâncăi.

În ciuda mâncării căreia nu am avut ce să-i reproșez, un singur lucru m-a deranjat: văzând că suntem turiști, ospătarul a făcut nota de plată la mână, în care și-a pus cu de la sine putere valoarea bacșișului (10%), pe lângă care am mai lăsat noi încă (5%). Cum Bulgaria nu este o țară în care bacșișul este trecut pe „nota de plată” improvizată, am luat acest lucru ca pe o țeapă locală.