Tărâmul zeilor, Acropole - fortăreața democrației de acum 2.500 de ani

Timpul s-a răscolit prin buzunare şi parcă a mai avut nişte mărunţiş de timp să ne ofere şi nouă ocazia de a ne potoli foamea de cunoaştere atunci când am ajuns pe tărâmul zeilor, la Acropole. Am păşit acolo pe unde au mers şi alţii dar în urmă cu două milenii şi jumătate.

Este un privilegiu pe care nu mulţi îl realizează. Privilegiul de a-ţi cunoaste trecutul de a ştii că o parte din cuvintele pe care le rostești sau o parte din bucuriile pe care ţi le oferă se datorează unor oameni care au trăit în urmă cu milenii.

Pe Acropole s-a clădit democraţia, democratia pe care mulţi dintre noi o inţelegem acum ca fiind libertatea de a te exprima liber şi injurios la adresa cuiva pentru că e democraţie. Dar trecem peste asta.

Coloanele Parthenonului au reuşit să stea neclintitite milenii și, prin comparaţie, noi nu avem sufletul drept darămite dorinţa de a stă drepţi în faţă intemperiilor fie ele de orice natură. Se spunea despre noi că suntem înalţi şi frumoşi că brazii, dar niciodată nu s-a spus că unii dintre noi şi la fel de deştepţi.

Acropole este deseori înțeles ca fiind numele cetății și templelor din vârful dealului, când, de fapt, înseamnă fortăreață. Acropole este numele oricărei cetăți din Grecia Antică.

Dealul Lycabettus

Povestea fascinantă a românilor la Acropole

În timpul luptelor de independență a Greciei una dintre aceste bătălii s-a dus chiar pe Acropole. Turcii fuseseră înconjurați pe Acropole iar grecii și românii, care la acea vreme le erau aliați, dominau bătălia. Rămânând fătă gloanțe, turcii au început să dărâme coloanele templelor care sunt pline cu plumb pentru a face gloanțe din el. Așa că românii și grecii s-au oferit să pună pe pauză luptele și să le aducă gloanțe, gloanșe ce aveau să-i omoare, numai pentru a nu mai distruge istoria de milenii a Acropolei. Războiul de independență al grecilor s-a dus între 1821 și 1829.

Scurta istorie a Acropolei

Distrusă în întregime de către perși în timpul războaielor medice, ea a fost reconstruită în perioada “secolului de aur” al lui Pericle (secolul al V-lea î.Hr.). La realizarea acesteia au participat arhitecți renumiți ca: Ictinios, Callicrates, Mnesicles, precum și sculptori aflați sub conducerea lui Fidias. Monumentele mai importante de pe Acropolă sunt templele Parthenon și Erehteion, ambele dedicate zeiței Atena.