Reguli la mintea cocoșului care contează când călătoriți în străinătate

Reguli la mintea cocoșului care contează când călătoriți în străinătate


0

Reglementările unor țări pot să ți se pară ție nepotrivite, dar pentru mediu lor, acele legi sunt potrivite, iar pentru noi reguli la mintea cocoșului. Tu ești doar un vizitator care vine, stă puțin și apoi pleacă.

Nu încerca să le demonstrezi cât de deplasate ți se par ție. Ei știu mai bine. Ei le trăiesc zilnic și eventual știu mai bine decât tine de ce le sunt lor utile.

Israel pune mare preț pe securitate. Asta se traduce prin controale intense la filtrele de control, militarizarea acestor filtre, militarizarea obiectivelor strategice (de transport, turistice și comerciale – cele în care ai tu treabă). Prezența armamentului este ceva comun în Israel.

Încă de la aterizarea pe aeroportul din Tel Aviv, vei întâlni mult armament la vedere. Lasă impresiile tale de om ieșit din comunism care a înțeles libertatea cum a vrut el și care acum se dă deranjat de vederea unei mitraliere într-un loc public. Pentru ei mitraliera aia înseamnă siguranță. Camera aia de luat vederi înseamnă siguranță.

Nu interesează pe nimeni că ești tu filmat când te scobești în nas și crezi că ești așa o vedetă încât o să se bată tabloidele pe a pune mâna pe imaginile alea. Poți să îți bagi mâna în nas până la cot, dacă nu scoți de acolo niciun device suspect pe care să îl amorsezi, nu prezinți interes israelienilor care urmăresc acele imagini. Mucii tăi sunt chiar de bine, înseamnă că ești doar încă un om care se scobește nevinovat în nas.

Am văzut români ofuscați de mitralierele din aeroport și de faptul că vedeau camere peste tot. “Nu mai poți, fată, să ai strop de intimitate” zice o divă deranjată de faptul că era mare riscul să fie imagini cu ea nemachiată, înainte de a-și scoate trusa de machiaj din poșetă.

Pot înțelege dorința unora de a fi centrul atenției, este explicabilă psihologic, uneori chiar psihiatric, dar de la asta la a-ți da aere că vei prea multe camere în aeroportul din Tel Aviv spre tine este o mare diferență. Nu este nici măcar ultima grijă a Mossad-ului a deține imagini cu tine cum îți aplici machiajul.

A căuta un loc în care să ți se pară că nu te văd camerele, pentru a scoate o cutiuță mică și neagră din poșetă și a sta cu spatele la camere – da, asta te va face cu siguranță centrul atenției. Dar nu în modul în care crezi tu.

Ieșit din aeroportul din Tel Aviv, vei întâlni mitraliere peste tot. Vei călători în tren sau autocar cu soldați care au arma cu ei. Poți face glume de băiețași șmecheri care sparg semințe în fața scării precum “nu e bine, frate, să îl superi pe ăsta”.

Dar fă-le în limba română în grupul tău și nu încerca să îl cooptezi pe militarul respectiv în discursul ta. Chiar dacă este o femeie în uniformă militară și cu arma la ea. Nu o să guste gluma ta și poți să afli asta într-un mod care nu o să îți placă. Apoi poți prezenta povestea cum că tu ești o victimă și că “nu mai vii niciodată aici”.

În Israel sunt controale la intrarea în malluri. Ca la aeroport, pui rucsacul pe bandă, obiectele metalice în cutie, treci prin filtrul de persoane, eventual bipbip dacă ai curea. Nu te da ofuscat ca un mare VIP.

Aceasta este norma de securitate impusă de autorități și se aplică. Este țara lor, regulile lor. Nu uita că ai ajuns la acea intrare de mall pentru că vrei chiar să intri în mall, nu să atragi atenția oamenilor de la securitate că ești un element cu potențial de scandal. Poți pierde 15 secunde cu un control eficient, în care tu chiar nu ai nimic de ascuns. Ba da, ascunde superioritatea oe care ți se pare că o ai.

Reguli la mintea cocoșului care contează când călătoriți în străinătate

În SUA libertatea are un înțeles foarte larg și complex. Dar toate ca toate până la law enforcement. Adică, până ai treabă cu poliția. O glumă americană spune că roșu, alb și albastru (steagul Franței din perioada Revoluției) sunt culorile libertății până când le vezi în spatele tău în forma girofarului de pe o mașină de poliție (pentru căutătorii de nod în papură: albul e culoarea plasticului dintre becurile roșu și albastru).

Colaborarea cu poliția reprezintă faptul că nu ai nimic de ascuns și că respecți statul de drept și domnia legii, prin conformarea cu solicitările omului care reprezintă legea. Care lege, de altfel, te protejează și pe tine. SUA nu este România, acolo infractorii chiar stau la închisoare, nu fac legi care să îi protejeze.

Românii care ajung în SUA se lovesc de acest concept al respectului impus de uniforma polițistului și întotdeauna rezultatul le este defavorabil. Dacă legea spune că în orașul cutare nu faci zgomot pe stradă după ora 22, asta nu înseamnă că regula are același grad de aplicabilitate ca în România.

În România, fie nu este nimeni care să aplice legea (în sensul de law enforcement), fie polițistul poate fi coruptibil pentru a fi înțelegător, fie negociezi cu el legea pentru că tu dorești o excepție care să ți se aplice pentru că “suntem tineri și doar ne distrăm” sau “hai dom’le că nu am țipat chiar așa de tare” sau “ăla de un moș nebun și reclamagiu” sau “e o lege proastă”.

În SUA, regula este regulă. Este un polițist care să o aplice, care nu este coruptibil, cu care nu negociezi legea, care nu îți acordă ție excepții.

Cunosc un caz exact în această speță, cu un grup de români care au plecat veseli (și cu ghilimele și fără) de la o petrecere și au cântat pe stradă. Exact într-un oraș cu această regulă de curfew. A venit poliția cu o mână la armă și cu una către ei. Românii au încercat să facă glume cu polițistul, prin care să solicite, românește, o excepție doar de ei meritată, pentru cazul lor punctual.

De genul “eh, suntem și noi veseli și oricum nu am țipat prea tare, abia este trecut de ora 22”. Tot grupul a fost pus jos, cu capul pe asfalt, încătușat și dus la secție, unde au și dormit în arest.

A doua zi au plătit amenda. Amendă care nu era una similară cu nivelul din România și nici nu avea prevederi de genul reduceri pentru primele 24 de ore. La final, grupul a fost mulțumit că a scăpat cu atât. La ani distanță, atât de tare le-a intrat morcovul, de nici în România nu mai fac gălăgie noaptea.

În SUA, colaborarea cu poliția este o condiție care nu se negociază. Nu contează impresiile tale despre tine, starea ta de spirit nepotrivită în acel moment sau obișnuința de a negocia orice cu polițistul român.

Când ți s-a semnalat să tragi pe dreapta sau să te oprești din mers, te oprești. Prezinți actele, răspunzi la ce ești întrebat, nu faci gesturi bruște, nu faci glume ce cowboy cum că ai putea să tragi gloanțe din două degete. Oricât ți s-ar părea ție de “inflexibil”, așa este legea acolo.

Este mai bine să te conformezi, decât să afli the hard way ce înseamnă să o faci pe plictisitul de intervenția poliției americane în viața ta de star. Nu te baza pe ceea ce vezi în filme sau videoclipuri muzicale. Viața bate filmul.

În mentalitatea românilor, când vine vorba despre regulile noastre vs. regulile altora, întotdeauna regulile noastre primează. Dacă străinul vine la noi, regulile noastre primează. De bun simț. Dar dacă noi mergem la străini acasă, venim cu regulile noastre, care ni se aplică nouă, pentru că regulile lor nu ne convin. Asta nu mai este bun simț, ci diametral opus.

Exemplul cel mai bun este atitudinea mulțimii furibunde de români tradiționaliști pe pagina de Facebook a Ambasadei Suediei, care susțineau că aici la noi, pe glia noastră strămoșească, pe pământul nostru sfânt și ortodox, există anumite reguli privitoare la sexualitate (nu doresc să intru în detalii). Dezbrăcat de expresiile împrumutate din poeziile patriotice din perioada comunistă, dar și de tematică, demersul poate fi considerat în ca unul legitim, de salvgardare a unui mod de viață. În esență.

Autorul materialului: Laurențiu Popa

 

Facebook Comments
0

About Adelina Barbu

Adelina Barbu - Storyteller la Magical Taste (magicaltaste.eu) - ofițer de poliție îndrăgostit de arta culinară pe care am păstrat-o la nivel de aventură în bucătăria proprie. Din acest motiv am ales să experimentez, dar nu ca dr. Frankenstein, în crearea unor mâncăruri atât tradiționale dar și internaționale.

Leave a Reply