Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene

Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene


47

Se poate spune despre Muzeul Țărăncii Române din Dragomirești că este ultimul templu al femeii din Maramureș. Acesta a fost înființat în 2001 și vorbește despre istoria unei femei necăsătorite.

De acest lucru vă puteți da seama de copacul plin de oale din curte. Datina spune că așa ceva trebuie să aibă fiecare gospodărie din Maramureș care ar în familie o femeie nemăritată. 

Casa a fost construită în anii 1720-1721, din lemn de molid, lăudându-se cu faptul că este cea mai veche construcţie din lemn de pe întreaga Vale a Izei. Muzeul este unic în ţară şi adună valori materiale care constituie adevărate dovezi ale existenţei noastre în acest spaţiu legendar, potrivit Gazetei de Maramureș. 

Muzeul Ţărăncii Române este unicat în ţară. Casa a aparţinut Ilenei Chiş. După moartea ei, Nicoară Timiş, cu sprijinul Primăriei din localitate, a pus bazele muzeului.  În acelaşi timp, muzeul este o dovadă vie a hărniciei şi înţelepciunii populare care, fără niciun fel de mijloace moderne, a reuşit să-şi făurească toate cele de trebuinţă, de la îmbrăcăminte la obiecte casnice. 

Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene

„Înainte de a ajunge la muzeu, turistul trece, ca într-un ritual, pragul uriaşei porţi construite în stil maramureşean, în care meşterii sculptori au dăltuit, pe scurt, în semne şi simboluri, istoria locului lor de baştină. Pe unul din stâlpii porţii avem o mireasă şi două druşte, pe urmă avem cocoşul, simbolul Dragomi­reştiului şi porecla «mireştenilor», steagul dacilor, lupoaica cu Romulus şi Remus, un grup de femei, lângă un leagăn, pentru că aici, la botez, mergeau doar femeile. În curte, se află o troiţă de lemn şi un fus „cu ţurga­lău“, cum spun dragomireştenii”, se mai arată în publicația menționată mai sus.

Câţiva paşi mai încolo, un grup statuar închinat femeii, în toate stadiile de vârstă: copilă, fetişcană, femeie, mamă, bunică. În faţa casei, aproape de intrare, într-un copac înalt, din care au ră­mas doar crengile, asemeni unui cuier uriaş, stau aşezate, frumos, oalele gospodi­nei.

Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene

Casa este construită după tipicul unei gospodării tradiţionale maramureşene, cu obiectele specifice şi cu cele ce reliefează obiceiurile culinare de peste an: colacul mirelui, stolnic (un colac mare, împletit, de formă rotundă – n.r.) de Crăciun şi de Anul Nou, pasca, cozonacul, ce se dă la mort – prescuri la preot, pupii, colacii. 

Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene Muzeul Tărăncii Române, ultimul templu al femeii maramureșene

Facebook Comments
47

Leave a Reply