Kutna Hora, biserica din oase umane

Kutna Hora, biserica din oase umane


0

La o oră de mers cu trenul din Praga, gara centrală, ajungi la Kutna Hora. Este o urbe liniștită și faină dar care ascunde în ea o biserică mai puțin obișnuită.

Felul său aparte i-a adus acolo pe regii cehi, pelerini de pe te miri unde, curioși, neștiutori, români. Această biserică are undeva într-un beci o capela zisă a Patimilor Domnului Nostru, Isus Hristos.

Intri acolo și vezi doar cranii, resturi de oameni care cândva au populat locul. Te uiți cheaun la foste vise, poate foste exprimări luminoase, comune, infecte, poate oameni de toată isprava, poate borfași etc…

Peste ei s-a abătut ciuma, s-au dus lupte, iar locul de la Sedlec, cum e mai corect identificat geografic, a reprezentat o ultimă speranță de salvare căci cu vreo trei veacuri înainte de războiul husit, un călugăr a venit cu ceva pământ sfânt de Ierusalim și l-a împrăștiat pe acolo…

Pe călugăr l-a chemat Jindrich, iar anul de întoarcere de la Muntele Calvarului din Ierusalim a fost 1278. După aceea, Sedlec a căpătat “mitul locului sfințit”. Din acest motiv, multă lume din împrejurimi și chiar din locuri mai îndepărtate a dorit să fie înmormântată la cimitirul de lângă biserică.

În sec. XV, în Boemia izbucnește o epidemie de ciumă. 30.000 de oameni s-au dus într-un singur an. Tot în XV, pe lângă Kutna Hora s-au dus lupte în așa zisele războaie husite. Morții au fost aduși la Sedlec.

Biserica a luat foc și a fost distrusă complet. Cei mai mulți preoți și călugări de atunci sunt îngropați acolo. După ce războaiele încetează, oasele sunt scoase din cimir și mutate într-un osuar. Ceea ce se vede azi este rezultatul unei ultime aranjări a capelei, făcută de Frantisek Rint, din Ceska Skalice, în 1890. 

Textul ne-a fost trimis de Cristian Matche, un călător a cărui experiență se întinde pe mai multe zeci de ani și aproape toate continentele! 

 biserica din oase umane

 biserica din oase umane

 biserica din oase umane

 biserica din oase umane

Facebook Comments
0

Leave a Reply