Focurile Vii din Lopătari – Legenda balaurului care scuipă foc de sub pământ

Focurile Vii din Lopătari – Legenda balaurului care scuipă foc de sub pământ


61

Focurile Vii fac tărâmurile noastre să pară că Iadul a ieșit la suprafață dând pământul la o parte, tocmai într-un sătuc din Muntenia. Și în ciuda flăcărilor care se înaltă din țărână nu sunt decât un fenomen interesant cu explicații științifice.

Fenomenul pe care localnicii în numesc Focurile Vii se formează datorită gazelor naturale emanate din pământ, care se aprind singure prin procesul de frecare cu solul. De asemenea, și datorită razelor soarelui acestea ard în continuu. Noaptea, focurile vii sunt si mai spectaculoase, flăcările galben-roșiatice putând fi observate de la distanță.

La Lopătari,în satul Terca,  județul Buzău, căci acolo a decis Iadul să de-a ochii cu oamenii, flăcările ies din pâmânt și ajung până al un metru înalțime. Astfel de fenomene nu mai sunt întâlnite în lume decât în câteva țări, precum Turcia, Australia și SUA.

Totul se petrece la aproape 60 km de municipiul Buzău, undeva pe un deal de pe malul stâng al Slănicului, la o înățime de 840 de metri. La Lopătari se ajunge pe E85 mergând de la Mărăcineni spre Sapoca, pe sub podul care traversează răul Buzău, urcând apoi pe Valea Slănicului pe traseul Beceni – Vintilă-Vodă – Mânzălești – Lopătari – Terca. Drumul este asfaltat până în comună Lopătari, însă după aceea, că să ajungeţi la Focurile Vii, trebuie să intraţi pe un drum forestier (de aproximativ 7 km). Trebuie să aveți grijă pentru că drumul către obiectivul turistic nu este marcat şi poate fi ratat foarte uşor.  

Chiar daca se întâmplă să se mai stingă în timpul ploilor, ele se reaprind. De aici li se trage și numele de “focuri vii” – pentru ca ard în permanenta, chiar și iarna.

Legedele focurilor vii

În crezul popular se spune despre ele că sunt făcătoare de minuni și că atunci când ajungi la focurile vii este bine să îții pui o dorință, pentru că ți se va îndeplini.

focurile-vii

O altă legendă spune că în sat, oamenii locului construiseră o fântănă a cărei ape era atât de rece și gustoasă încăt o sorbire din ea te vindeca de orice boală. Dar tot pe aceste tărâmuri frumoase ale Munteniei, un balaur fioros sălășluia speriind oamenii cu răutatea lui. Fiata mitologică avea prea multe capete pentru ca oamenii obișnuiți să poată lupta și să-l și învingă. Ochii roșii ai balaurului înghețau sufletul în tine, iar răsuflarea lui de foc din nări făceau scrum trupurile firave ale oamenilor.

Asta până a aflat de tărășenie, Munteanul cel Viteaz care imediat a încălecat pe calul său alb și a alergat ca vântul să se lupte cu fiara venită din iad. Două nopți și două zile s-au luptat pe o punte din lemn care trecea peste râul Slănic, chiar în dreptul fântânii.

Ostovitoarea luptă dintre cei doi nu conoștea odihnă decât atunci când cei doi se opreau pentru a lua o gură de apă din fântâna cu puteri magice. Dar viteazul nostru l-a înfrânt prin istețime pe balaur, după ce l-a impins mai spre munte, unde a reușit să-i reteze dintr-o singură lovitură capetele scuipătoare de foc.

Din acest motiv, pe locul în care a murit balaurul, nările lui mai scuipă mânios de sub pâmânt flăcări, cu gândul că poate mai sperie localnicii.

 

 

Facebook Comments
61

Leave a Reply