Dezmăț culinar vânătoresc la restaurant Burebista

Dezmăț culinar vânătoresc la restaurant Burebista


60

Zilele trecute, pe o ploaie năprasnică, ne-am aciuat la restaurantul Burebista, din spatele Teatrului Național. Din dorința de a nu ajunge acasă uzi până la piele, am zis că ne așezăm la terasă și până trece ploaia să și comandăm ceva. Era seară așa că, cina acasă nu mai era o opțiune.

Și pentru că de obicei rezonăm și cu numele restaurantului, la Burebista chiar am avut noroc. Fuseserăm în trecut la restaurantul Scoici și Creveți, merseserăm și pe la Zamon, așa că să comandăm aceleași lucruri nu mai era o opțiune. După ce am mâncat porții generoase de caracatiță și friptură argentiniană sau pulpon de vită cu sos de whiskey simțeam nevoia și de ceva românesc, așa ca pentru dacul din tine, să simți că flutura lupul dacic când bagi dinții în friptură.

Așa că am pus ochii pe un platou cu vânat pe care l-am savurat în tihnă. Cum la Scoici și Creveți am avut parte de fructe de mare, la Burebista am avut parte de „fructe de pădure”. Așa ne-am trezit în fața ochilor cu tot regnul animal din pădure, ăl mai delicious care merită degustat măcar o data în viață.

Pe un platou de lemn s-au așezat cuminți în fața noastră un mistreț, un cerb, un iepure și o prepelită, dar nu așa, oricum și simplu. Mușchiulețul de mistreț s-a lăsat scăldat într-un sos de ciuperci care se lăsa picurat peste fiecare fâșiuță de carne de vânat.

Apoi, cerbul pentru că nu se putea lăsa mai prejos a simțit nevoia să ne apară însoțit de un sos de fructe de pădure (adevăratele fructe de pădure). Iar combinația asta de sărat cu dulce acrișor este ideală pentru cineva care apreciază și un vin roșu sec, astringent, doar pentru a mai spăla păcatele unei cine nemernic de decadente.

Nu știu cum au gătit cei de la Burebista iepurele, dar prăjit, se topea în gură. Și ce-I drept, iepurele a meritat să fie mâncat fără nici un fel de sos pentru că are o carne extrem de delicioasă din care nu vrei să pierzi nici o clipă de gust dacă este bine preparată. Rumenit bine, Tropăilă s-a lăsat complimentat de dorința de a fi continuat cu carnea de prepeliță pregătită, așa ca la mama acasă.

Pentru că dezmățul culinar nu putrea să se termine așa subit, bucătarii de la Burebista au pus pe platou și niște cârnați vânătorești, ușor picanți, cât să îți înțepe limba și apoi să lase loc gustului de combinație de cărnuri să pătrundă bine simțurile.

Desertul a fost unul pe măsură, așa că după ce ne-am bucurat de o cină demnă de strămoșii noștri, am zis revenit în timpurile noastre. Și nu putea rata o porție de papanași. Dacă mergeți la Burebista pentru platoul vânătoresc, vă garantez că de papanași vă veți îndrăgosti. Uriași, plini de gust și un un sos cu gem de zmeură de plânge cerul.

Partea și mai bună este că, dacă nu vă plac papanașii (na, poate sunteți mai pretențioși) puteți comanda o porție de lava cake și nu dați greș dacă vreți un final de zi mai dulce.   

 

 

 

Facebook Comments
60

About Adelina Barbu

Adelina Barbu - Storyteller la Magical Taste (magicaltaste.eu) - ofițer de poliție îndrăgostit de arta culinară pe care am păstrat-o la nivel de aventură în bucătăria proprie. Din acest motiv am ales să experimentez, dar nu ca dr. Frankenstein, în crearea unor mâncăruri atât tradiționale dar și internaționale.

Leave a Reply