Cum a fost despăgubit de Wizz Air, cu 500 de euro, un pasager român care își știe drepturile

Cum a fost despăgubit de Wizz Air, cu 500 de euro, un pasager român care își știe drepturile


0

Un pasager român a fost despăgubit cu 500 de euro de către compania aeriană Wizz Air, după ce aceasta a încălcat regulamentul european pe o cursă internă din România. 

Multi dintre voi sunteți familiari cu poveștile despre „cultura turismului” scrise aici de Laurențiu Popa, iar aceasta este încă una de-a lui. Aleg să i le public pentru că este unul dintre cei mai bine informați turiști pe care-i știu. Așa că iată, mai jos, povestea lui pe care a ales să ne-o împărtășească:

„Am tot amânat povestea, deoarece am vrut să strâng datele exacte. Dar pot să fac o relatare și fără exactitate cronologică.

Eram pe aeroportul din Otopeni, așteptând zborul Wizz Air spre Cluj (concertul Depeche Mode). Avionul întârzie să aterizeze, deci și cursa anterioară a fost decalată, dar asta nu era problema mea, pe mine mă interesa să decolez eu în timp util. Trec 2 ore de întârziere și potrivit normelor europene (Regulamentul CE 261/2004) pasagerii au dreptul la mâncare și băutură (“meal and refreshment”). Personalul de la ghișeul de check-in spune că urmează să primim. Nu are rost să țip ca alți pasageri la personalul de check-in, deoarece ei sunt ai aeroportului, nu ai companiei aeriene.

Trec 3 ore și deja pasagerii au dreptul și la compensații, ceea ce m-a bucurat.

În loc de “meal and refreshment”, ni se dă la îmbarcare un baton de Snickers (în loc de masă) și o sticlă de apă la 0,5l. Apa era ok, dar batonul de Snickers (zahăr…) nu ține loc de mâncare. Personalul de check-in îmi spune că așa a decis Wizz Air, în loc să cumpere niște tăvi cu sandwich-uri de la catering-ul aeroportului, a optat pentru varianta mai ieftină a unor baxuri de Snickers (1 leu batonul la en-gros).

Un pasager român bine informat

Supărați, doar noi doi am fost singurii pasageri care am refuzat ciocolățica. Inclusiv apa. Am semnat că refuzăm și am decolat.

Întocmesc plângere către Wizz Air în care le spun că ciocolata nu este real food. Ei îmi răspund tehnic cu motivele întârzierii (irelevante pentru mine) și îmi cer bonurile de la ce mâncare mi-aș fi comandat pe avion. Ceea ce nu făcusem. Eu le mai scriu o dată și ei nu mai răspund.

Supărat de dubla bătaie de joc (ciocolată în loc de mâncare – poate erau diabetici la bord – și răspuns autist urmat de tăcere), apelez la un expert în drepturile pasagerilor (puteți lua pe oricine dintre AirHelp, Claim Compass, ZborÎntârziat…) care îmi cere documentele (bilet, CI, numărul meu de cont bancar). Facem un schimb de mailuri (completasem greșit un formular), apoi aștept. Urma să primim compensații financiare pentru întârziere.

După cam o lună și jumătate, îmi intră în contul de card 375 euro în lei (adică 1.695 lei). Noi doi aveam dreptul în total la 500 euro daune, din care firma la care am apelat și-a luat 25% comision. Nu are rost să mă cred expert în orice (cum fac românii de obicei) și să mă calicesc la cei 125 euro comisionați, deoarece eu am făcut plângerea către Wizz Air în baza Regulamentului 261/2004 și am primit doar un mail.

Deci, nu cunosc hățișurile birocratice și dacă credeam (cum fac românii de obicei) că firmele care se ocupă de astfel de compensații sunt “niște hoți”, dar eu sunt deștept și îi ocolesc… nu ajungeam nicăieri.

Ceea ce s-a și întâmplat, eu neștiind cum se gestionează un astfel de caz. Marele plus, este că dacă compania aeriană nu plătește trebuie acționată în instanță. Altă distracție cu proceduri pe care nu le cunosc, nu știu avocați specializați în așa ceva și nu știu cât m-ar fi costat la final. Pe când așa, am pasat problema unei firme (în continuare, nu îi dau numele deoarece nu este teleshopping ce scriu eu aici și toate firmele similare fac cam același lucru), care în caz de escaladare, mergea în instanță.

Înțeleg că nu e dificil, se câștigă procesul rapid, dar nu am eu chef de asa ceva pentru 125 euro lipsă. Care român se crede suficient de deștept, să se ducă el să atârne de clanțele ușilor judecătoriilor de spețe comerciale.

Scorul final a ieșit pe plus, cu un mic profit. Din valoarea compensației scad biletul de avion și cazarea, iese pe plus. Nu este mult, dar este suficient cât să mă gândesc că tot răul a fost spre bine. Am pierdut un sandwich, am refuzat un Snickers, dar am primit transport și cazare.

P.S. Mai zbor cu Wizz Air? Da! Avem o relație profitabilă pentru mine.

Românii, de regulă, nu pot vedea dincolo de supărarea întârzierii zborului și apoi evită compania respectivă (“nu mai zbor niciodată cu ăștia! Niște proști”). Dincolo de supărarea întârzierii zborului se afla compensații financiare frumoase.

Românii își descarcă nervii țipând la cineva (personalul de check-in, ghișeul companiei aeriene sau personalul de zbor). Pentru compania aeriană asta nu doare. Ceea ce doare este o reclamație care se soldează cu scoaterea unor bani din casierie.

Leneșul mai mult aleargă. Parafrazând proverbul: zgârcitul mai mult cheltuiește decât economisește. Dacă ne dădeau sandwichuri – nu făceam reclamație. Dacă îmi răspundeau frumos, nu superior, nu mai făceam demersul prin firma aia. Am mai avut întârzieri de zboruri (cu Vueling, de două ori) și s-au purtat frumos de fiecare dată. Ba chiar extra-frumos: deși trebuia să ne dea o noapte la orice tip de hotel, doar cu mic dejun (peste 24 ore întârziere), au plusat oferind un hotel de 4*, all-inclusive”.

Facebook Comments
0

Leave a Reply