Lipsurile în cultura turismului se văd în comportamentul românului și atunci când plecăm la drum. Bagajul se face supraponderal, pe motiv că cine știe de ce anume o să avem nevoie acolo. Aici apar problemele de la aeroport și mahalagismele tipic românești atunci când la low-costul pe care am dat 15 euro aflăm că bagajul nostru este mai mare decât dimensiunea permisă la bagaj de mână.
Pentru români, regulile sunt fluide, se negociază și eventual se eludează dacă țipi mai tare. Românul nu înțelege că regula este strictă. Și atât. Aici este o altă problemă de mentalitate, care necesită o altă discuție.
Terminând cu mahalaua de la check-in, în avion românul se așează pe un alt loc decât cel alocat. Vrea la geam. Am întâlnit replica unei tipe ridicate de pe scaunul de la geam în zona de spațiu mai mult pentru picioare: “Ce țăran! Ăsta vrea să stea chiar pe locul scris pe bilet”. Deși “țăranul” plătise extra să stea pe acel loc, iar de fapt a fi “țăran” înseamnă să te așezi acolo unde costă iar tu nu ai plătit că ai crezut că clipești frumos decoltată și poate ți se permite.
Nu știu cum se întâmplă de la coadă sunt oameni cu mâinile goale (bagajul la cală) și oameni cu o valiză, dar când ajungem în avion mai toate locurile pentru bagaj sunt pline, de zici că fiecare a avut șapte valize. Există întotdeauna cineva care își pune valiza lui unde crede că stă “mai bine” și ocupă astfel locul de deasupra capului cuiva care încă nu s-a îmbarcat. Deși… cam toate locurile sunt la fel, iar locul cel mai bun este chiar cel la îndemână, adică… deasupra capului tău.
Să îți fie ușor să îl iei când cobori. Am văzut un clip cu doi care s-au luat la ceartă din acest motiv. Primul susținea că să nu i se pună mâna pe bagaj, iar al doilea refuza să își pună bagajul 1 m mai încolo. Ce să-i faci, acesta este individualismul românesc: eu pentru mine și restul nu contează.
După ce în final se așează, românul își dă scaunul la maxim pe spate. În mintea lui, crede că astfel își maximizează spațiul. Nu se gândește la cel din spate, nu se gândește ca oricum trebuie să îl strângă pentru decolare.
Apoi sunt oamenii cu copii mici. Înțeleg că îl privești ca pe minunea lumii, dar și cel de lângă tine își privește copilul propriu ca pe minunea lumii, dar reciproca nu este valabilă. Oamenii au copii sau au mai văzut copii sau cel puțin țin minte cum era când au fost și ei copii. Nu trebuie să crezi că tot avionul este la dispoziția copilului tău și că orice face trebuie să îi fie acceptat pentru că… e minunea ochilor tăi.
Așa ajung oamenii să fie răsfățați și insuportabili când ajung adulți, din cauza unor părinți ultra-permisivi. Copilul începe să dea cu picioarele în vecinul de scaun, iar părintele nu zice nimic, ba chiar se uită zâmbind la tine cu înțelesul “nu e frumos să te lovească? ce drăguț e copilul meu!”. Dacă îl loveam eu cu picioarele pe părinte, s-ar fi uitat pătrat la mine.
CITIȚI ȘI:
Cultura turismului: Comportamentul turistului român în vacanțe (ANALIZĂ)
Cultura turismului: comportamentul românului când vizitează obiective turistice
Cultura turismului: comportamentul tipic al românului la hotel
Dar individualismul românesc zice că tu îți permiți totul dar nu trebuie să permiți nimănui nimic. Așa că țipetele ascuțite și degeaba, aruncatul cu mâncare, datul cu picioarele, trasul celorlalți de haine… trebuie tratat din punctul de vedere al părintelui român cu un zâmbet și atât. Pentru că dacă spui ceva, zâmbetul de părinte proaspăt se transformă în țipatul “ce bă, mă-nveți tu pă mine cum să-mi educ io cuochielu’?!”
Mai sunt gagicarii de profesie cărora li se pare că zâmbetul stewardeselor este o invitație la sex în cabina de toaletă cum au văzut ei în filme. Și se comportă ca și cum asta urmează. Un flirt pe față cred ei că este inteligent, dar se vede din exterior doar o gagicăreală ieftină de cocalar insistent și grobian. Vor încerca tot drumul să intre în vorbă cu stewardesa și vei auzi tot soiul de replici “dulci”, din repertoriul unui taximetrist cu lanț și șlapi care se dă la o clientă.
Între românii din avion, întotdeauna este unul care se erijează singur în reprezentantul sindical al tuturor și care țipă și în numele tău “ne-am” sau “vrem”.
Cultura turismului: comportamentul românului la drum
La aterizare, vezi cum persistă efectul cozilor din comunism. Graba românilor că poate pleacă avionul și ei rămân înăuntru, deși ar dori să coboare la prima. Este echivalentă cu graba de dinainte de decolare, ca și cum cu 5 minute înainte de îmbarcare există riscul ca avionul să plece fără ei. Graba de la pașapoarte unde în final dau de iubita lor coadă, unde se chinuie să se bage în față, au ochiul format pentru estimarea timpului de așteptare la diferite cozi și se așează la ghișeul aparent “mai liber”.
Am văzut un caz în care reprezentantul grupului nostru s-a așezat la un ghișeu unde era o coadă de o persoană. A venit un român în spatele lui. Apoi, omul nostru că cele 20 de pașapoarte, iar românul din spate era revoltat de ce are 20 de pașapoarte pentru că el s-a așezat la coada asta tocmai pentru că erau doar doi oameni. Erau pentru cursa respectivă deschise circa zece ghișee…
La ieșirea din aeroport, aceleași metehne comuniste primează. Dacă este o excursie cu transfer de la aeroport, urmezi instrucțiunile personalului care face triajul. Metehnele le vezi atunci când călătorilor români bătrâni li se trezește instinctul de căutat loc pe scaun în autobuz și se aruncă hulpavi în primul microbuz pe care îl văd, iar în recordul olimpic de 3,5 secunde sunt deja de lângă tine în microbuz, pe scaun. Nu contează unde se duce acel microbuz, ei au loc! Cu ocazia unei excursii ce a ținut de turism medical, eram triați la ieșirea din aeroport în funcție de hotelurile la care eram cazați și un microbuz era destinat celor care trebuiau să ajungă direct la spital.
Trei bătrâni s-au aruncat în microbuz ca Spider-man pe altă clădire. Ei mergeau la spital, iar microbuzul la un hotel aflat în altă direcție. Lucru scris pe o hârtie MAAAARE lipită pe parbriz. Pe drum, au făcut scandal că nu sunt duși la spital, deși șoferul nu vorbea română, iar ei nu vorbeau engleză.
Când au fost sunați de la spital, au mințit spunând că șoferul le-a zis că acesta este microbuzul lor… deși am aflat că șoferul nu vorbea engleză, el avea doar rolul de a conduce the fucking microbuz de la aeroport la hotelul scris pe hârtia aia. Hipnotizați de obținerea de locuri, românii au lăsat baltă orice organizare căreia trebuiau să se supună și au intrat în primul microbuz văzut.
CITIȚI ȘI:
Cultura turismului: Comportamentul turistului român în vacanțe (ANALIZĂ)
Cultura turismului: comportamentul românului când vizitează obiective turistice
Cultura turismului: comportamentul tipic al românului la hotel
Laurențiu Popa, owner Allvisas.ro
- Egipt, cea mai accesibilă destinație de toamnă-primavară. O vacanță costă sub 300 de euro - 13/10/2021
- România, gazda a mai multor competiții eSports, va recunoaste în mod oficial acest sport. Erste susține demersul - 17/08/2021
- SONDAJ Ce curiozități au românii cu privire la vacanțele și destinațiile pe care le-au ales pentru 2021 - 24/05/2021
- FlixBus anunță noi destinații spre Europa pentru sezonul de vară - 18/05/2021
- Cum poți vorbi în roaming cu numai 3 euro - 16/04/2021
- Românii vaccinați vor putea călători în Israel din 23 mai - 14/04/2021
- Care sunt cele mai bune oferte de vacanță pentru litoralul românesc și ce aleg românii - 26/03/2021
- Cum va arăta vacanța all inclusive în vara lui 2021 și cât va costa - 25/01/2021
- Studiu: Hotelurile vor avea un grad mediu de ocupare de 31% pentru anul 2021 şi un tarif mediu de 197 de lei - 22/12/2020
- Europa s-a regrupat împotriva Marii Britanii din cauza noii tulpini de coronavirus - 21/12/2020
Totlul era corect asa: comportamentul cocalarilor turisti etc nu romanilor. Eu sunt romana dar nu sunt cocalar si nu ma regasesc. de ce generalizati ? vreti sa creati ideea ca asa suntem toti ? inclusiv mata autorul articolellor ? zau ? in ce scop ?
Faptul că tu nu te regăsești este foarte bine. Mă bucur că sunt destui care mai trag media nației în sus, având în vedere câți sunt care o trag în jos. Nu suntem așa toți. Dar aceasta este una dintre ideile care stau la baza cocalarilor: dacă sunt oameni normali și civilizați, atunci pot și ei să se prevaleze de asta și ei consideră că au liber la cocălăreală. Pentru noi ceilalți, “barosăneala” lor trebuie să fie un exemplu constant de așa nu, altfel se poate aluneca ușor pe o pantă negativă dacă nu știi că este negativă.
Am avut si eu senzatia asta de jena la un zbor Italia-Romania. Au plecat intai vreo 3 alte avioane spre diverse destinatii in conditii normale. Cand a venit randul avionul nostru s- a dezlantuit avalansa. Oamenii se impingeau. Personalul aeroportului a fost nevoit de vreo 3 ori sa faca apel la calm.
Deci inteleg la ce te referi. Evident ca nu suntem toti asa dar din pacate mai este inca mult pan cand ponderea nu vor fi astia.
A nu le spune înseamnă înseamnă, pentru ei, o validare a comportamentului lor. Înseamnă că nu s-a plâns nimeni, deci toată lumea este ok cu asta. Poate unii oameni nu sunt rău intenționați, dar nu își dau seama, iar dacă vor fi atenționați des, atunci vor realiza că nu este bine. Bine, aceștia sunt cei cu bun simț… legat de ceilalți care fac cu bună știință, acolo e de lucru.
Haha, si uite de asta sunt atat dr fericita cand ajungi prin locuri unde nu prea vad romani.. trist! Dar ma intreb, daca tot au inceput sa calatoreasca atat romanii, de nu imprumuta modul civilizat pe care il vad la straini? Ce-i drept si strainii sunt unii niste exemplare… , dar romanii nostri sunt si mai…
My point exactly!