Cultura turismului: comportamentul românului când vizitează obiective turistice

Cultura turismului: comportamentul românului când vizitează obiective turistice


Continuăm seria materialelor despre cultura turismului la români vorbind despre conaționali atunci când vizitează diferite obiective turistice. Nu de puține ori ni s-a făcut rușine cu ai noștri și, într-adevăr, nu suntem singurul popor care se comportă așa, dar aici nu vorbim de alții, ci doar de ai noștri.  

Îi auzi că vorbesc românește și ori îi abordezi prietenos ori taci din gură și treci mai departe. Depinde ce fac, dar așteptările nu sunt prea mari. Sunt multe naționalități de turiști care vor să își facă vreo 50 de poze din care să aleagă una în care arată super pentru profilul de Facebook. Ochelarii de soare sunt un semn al bogăției (nu își pot lua BMW-ul de 4.000 de euro în vacanța cu avionul, că și l-ar lua la cală dacă ar fi ieftin).

Așa că românii sunt mereu plini de ochelari de soare. O pereche pe cap, una la ochi, una agățată de tricou, alta agățată de buzunarul pantalonilor și alta pe rucsac. Ochelarii de soare sunt un obiect de venerație al românilor esențial pentru călătorii, chiar dacă nu se duc în deșert sau în zăpezile strălucitoare alpine/arctice. Pe o plajă locală din Portugalia am văzut doar trei persoane cu ochelari de soare, dintre care doi erau un cuplu de români. Plaja era destul de plină… Doar la români există ideea că ochelarii de soare impun un anumit statut.

La cozile la obiective românii se bagă în față, nu înțeleg regulile, se dau studenți care și-au uitat carnetul de student acasă, caută să se strecoare la orice categorie de reducere. La Petra, în Iordania, se practică o interesantă schemă de prețuri: 50 de dinari biletul pentru o zi, 55 de dinari pentru două zile, 60 de dinari pentru trei zile. 1 dinar iordanian = circa 6 lei. Aceste tarife sunt accesibile dacă ai o cameră de hotel în Iordania, trebuie să arăți cheia sau cardul de acces în cameră.

Cultura turismului: comportamentul românului când vizitează obiective turistice

Dacă nu ai cazare în Iordania, biletul costă 90 de dinari cu acces doar o zi. Asta e regula, toată lumea o respectă. Nu știu cum m-am trezit cu un grup de români în fața mea, veniți ca excursie de o zi din Israel (de regulă, cam aceștia sunt vizitatorii care plătesc 90 de dinari pe bilet, turiști veniți la excursia de o zi din Israel sau din Egipt).

Ei încercau să ocolească tariful de 90 de dinari și să ia bilete de 50 de dinari, pe motiv că abia au venit, că o să se cazeze ei imediat după ce termină vizita la Petra. S-au fâstâcit când au fost întrebați la ce hotel stau și au dat numele hotelului care se vedea de la casa de bilete. Când a zis vânzătorul de bilete că sună la hotel să verifice, să îi dea un pașaport… grupul de români nervoși s-a volatilizat în 2 secunde.

Cultura turismului: suferim de „sindromul Adonis”

Având în vedere miliardele de selfie-uri postate lunar și poze în care “să dea bine”, este limpede că turistele românce suferă de imaginea proprie. Doresc să li se facă poze, cu celebrul instantaneu când este ținută de mână de fotograf ea stând cu spatele, celebra poză cu un genunchi îndoit, sau agățată de diferite obiecte, palmieri, statui fără postament sau tufe de flori pe care ele le miros în poze.


CITIȚI ȘI:

Cultura turismului: Comportamentul turistului român în vacanțe (ANALIZĂ)

Cultura turismului: comportamentul românului la drum

Cultura turismului: comportamentul tipic al românului la hotel


Românul cu aparat foto scump crede automat că e artist foto, iar românca crede că aparatul scump este garanția că va arăta și mai bine în pozele cu care îl va vrăji online pe următorul (super-pozarule care îți pui “Gică Photography” ca nume pe Facebook, multe dintre pozele pe care crezi artistice vor ajunge să fie trimise altora, în ideea ca ea să pară și mai accesibilă decât este, așa că nu te mai chinui la artisticării că te chinui degeaba). Din acest motiv, unele “dive” se supără dacă el chiar este captivat de peisaj și nu îi face poze.

Am auzit un cuplu de români în spatele meu la un castel în Spania, dintre care ea spunea “ce tot pozezi pietre ca toți retardații ăștia, fă-mi și mie o poză pe tunul ăsta”. “Toți retardații” erau un grup mixt de turiști americani și germani, care păreau să nu se fi uitat la bani când au plătit vacanța pe care am înțeles mai apoi că veniseră cu un vas de croazieră, în timp ce diva părea genul care se scobise prin buzunare și venise cu low-costul. Nu zic de rău de low-cost, și eu ajunsesem acolo tot cu low-costul, doar că nu îi consideram “retardați” pe niște fellow travelers care puteau să își cumpere orice fără să se uite de două ori la preț.

Ideea de a părea divă sau incapacitatea de a se bucura de peisaj este o trăsătură definitorie a românilor aflați în excursii opționale. Am luat o excursie cu un vas la niște peșteri pe o faleză, dar divele românce (bineînțeles, doar românii aveau ochelari de soare) erau la bronzat, iar cocalarii lor erau în interiorul navei, jucând table. Și indiferent unde ajungea vasul să ne arate una-alta, oamenii ăia nu au privit nimic nu au făcut nicio poză.

Ele au stat la plajă, eventual mai dădeau un tur (plus dând și din fund) împrejurul navei… revenind tot la plajă, iar ei nu și-au luat ochii de la zaruri. Spre final, o divă a vrut o poză în care să se facă cum că se uită spre mal (aproape ajunsesem în portul terminus), cu tot cu ochelarii de soare la ochi, el făcând poza cu ochelarii de soare la ochi.

Cultura turismului: comportamentul românului când vizitează obiective turistice

Bineînțeles că masculii au stat în interiorul navei cu ochelarii de soare pe ochi pentru că atunci când mergi cu vasul, trebuie să pui ochelari de soare, nu? Vâzând că una dintre ele are poze, și celelalte două au vrut poze relativ similare, așa că au fost cam ultimii care s-au dat jos, deoarece au stat să își mai facă poze (relativ aceeași idee, că ele sunt pe un vas) după ce a ancorat. Nu doar ele, ci și ei au vrut poze, cum era de așteptat, să pozeze ca și cum erau pe iahtul proprietate personală. I-am lăsat acolo și nu am înțeles de ce au mai plătit excursia, câtă vreme se puteau duce gratis pe vas când era în port ca să își facă pozele de Facebook. Iar cei de acasă ar fi crezut când vedeau pozele, că ei dețin un iaht s-au și-au închiriat un vas și uite ce s-au distrat.

CITIȚI ȘI:

Cultura turismului: Comportamentul turistului român în vacanțe (ANALIZĂ)

Cultura turismului: comportamentul românului la drum

Cultura turismului: comportamentul tipic al românului la hotel

Laurențiu Popa, owner Allvisas.ro

Facebook Comments

12 Comments
  1. Cred ca ai o problema prea mare cu ochelarii de soare, sunt folositi si chiar recomandati pentru a-ti proteja ochii si nu sunt obligatoriu o dovada de topism. Daca nici pe un vas pe mare sau pe plaja nu iti pui ochelari de soare, atunci nu stiu ce scop ar mai putea avea. Ca unii se folosesc de ei ca sa se laude cat de bogati sunt e una, dar sa stii ca la fel se folosesc si de haine si asta nu inseamna ca e mai bine sa umblam dezbracati.

    • Am o problemă cu oamenii plini de ochelari de soare. Și o altă problemă cu oamenii care stau cu ochelari de soare în interior. Nu vorbesc despre excepții, probleme medicale, lumina puternică. Găsești destui ochelari de soare “dă jmeker”.

      • Normal ca in interior e ridicol sa porti ochelari de soare, dar comentai ca nu erau decat romani cu ochelari de soare pe plaja si ca de ce aveau romancele ochelari de soare pe faleza. Pe plaja si faleza e lumina puternica, din cate stiu eu.

  2. Pheew…..am crezut ca sunt nebun si singurul care observa aceste lucruri la majoritatea turistilor romanasi echipati si in biserici cu rayban-ul si selfiestick-ul. Am stat odata la un hotel full de turisti englezi si cativa dintre noi romani. Seara la terasa ii auzeai doar pe astia tipand, razand in hohote si cel mai deranjant: muzica de calitate pus de pe ifőn, chiar daca barul avea muzica lounge…

  3. Fara a fi rautacios, mai ales ca nu e primul articol pe tema asta, am observat ca una dintre calitatile noastre de baza este ca ii analizam pe ceilalti romani. Este exact ce fac si eu, de fapt 🙂

  4. Nu cred ca tinuta, ochelarii de soare, dorinta unora mai mare de a se vedea in fotigrafii pe ei insisi decat locurile pe care le viziteaza ar trebui sa fie criterii pe baza carora sa definesti o natiune.
    In schimb, si aici sunt de acord cu autorul articolului, comportamentul de natura sa perturbe linistea celorlalti, atat vizual cat si sonor, este din pacate o trasatura cu prevalenta prezenta in comportamentul (si al) romanilor. Totusi, asta tine de educatie si b.simt, lucruri la care, hai sa fim seriosi, multi dintre noi nu au avut acces in tara din cauza multitudinii de motive care tin romania cu 3o-50 de ani in urma tarilor civilizate.
    Apropo: sper ca articolul e pura observatie, si ca urma de rautate pe care o percep in articol/e, sa fie diar o impresie

    • Este o pură observație, dar în același timp este menit să fie o mustrare către cei care chiar nu își dau seama. Din păcate, vorba bună nu funcționează la români.

  5. Calatoresc mult, imi place, si o fac de niste ani buni. Adica de vreo 20. Observ si eu turistii romani, uneori e greu sa ii ratezi. Insa lucrurile s-au schimbat totusi… si in bine. Nu spun ca nu ai dreptate, exista si categoria asta, a celor care merg sa bea, sa se imbuibe la all inclusive… Dar cred ca ar trebui sa evidentiezi o un alt fel de turisti. Romanii care merg sa viziteze. Mi s-a intamplat frecvent sa vad grupuri cu care am calatorit in acelasi avion si la dus si la intors. Familii cu copii, grupuri de tineri. Ne-am intersectat cu ei pe la obiective turistice sau prin oras. I-am auzit vorbind despre ceea ce au vazut, ceea ce le-a placut. Oameni decenti, care chiar au ales o destinatie ca sa viziteze cate ceva. Deci a aparut si categoria asta de turisti, si cred ca ar trebui sa ii bagi in seama.
    Si inca o observatie- nu stiu de ce te supara intr-atat ochelarii de soare. Si de ce ii legi doar de romani. Poate nu i-ai vazut pe italieni- astia sunt vesnic cu ochelarii de soare pe ochi/ cap/ frunte… Si apoi au si ochelarii astia o noima, totusi. Ti-o spune cineva care, daca e lumina puternica, fie vara fie iarna, nu poate sa isi tina ochii deschisi.

    • Scopul este acela de a-i face pe cei cu un astfel de comportament să și-l modifice. Poate mă lup cu morile de vând, dar este timpul meu și energia mea.
      Cu italienii – ai dreptate. Sunt de regulă fanfaroni, în special cei din sud și centru. Dar faptul că “și altul fură” nu îl salvează de închisoare pe cel prins la furat.