Comportamentul la obiectivele turistice, impus de țara în care te afli

Comportamentul la obiectivele turistice, impus de țara în care te afli


0

Comportamentul la obiectivele turistice este, la fel, impus de țara în care te afli. Într-o țară civilizată, se stă la coadă. Ordonat, unul în spatele celuilalt. Nu pot spune generic “Europa de Vest”, deoarece în Sudul Italiei se stă la coadă ca la noi.

Oameni care stau fără un rând clar definit, al căror scop este acela de a se băga în față. Tot o mentalitate provenită din sărăcie și penuria de alimente, care te face să te lupți la coadă pentru a fi mai în față, deoarece există riscul de a se termina marfa în fața ta.

A avea însă acest comportament în Europa de Nord sau Japonia, îți va atrage nu doar privire nervoase ale celorlalți de la coadă, dar și mustrări care pot degenera în mustrări fizice, nu doar verbale.

În același timp, românii care stau la coadă având chinezi în spatele lor se simt deranjați de modul în care stau chinezii la coadă: adică, strâns lipiți unul de altul, dar la fel de lipiți de persoana din față. Atunci românul este deranjat, deoarece nu i se pare civilizat.

Comportamentul la obiectivele turistice

În fapt, dacă ești deranjat de faptul că nu poți sta românește la o coadă în Danemarca, nu te arăta deranjat de ce un chinez stă chinezește la coadă în spatele tău. Dacă te conformezi regulilor de a sta la coadă în țara în care te afli, atunci ai dreptul să te dai cavalerul dreptății cu altul care nu respectă regula locului.

Oarecum similar cu portul din anumite țări, mă refer la portul din anumite obiective de vizitat, în mod special cele religioase. Se impune o vestimentație adecvată. Deseori este afișată la intrare, în funcție de cultura țării respective.

Să nu-mi fure adidașii

Dacă nu, pornește tu de la premisa că se impune un anumit cod vestimentar mai sobru. Într-o moschee, femeile străine pot intra într-un grup cu ghid (vizibil pentru enoriași că este un grup de vizitatoare) în zona în care stau bărbații.

Nici localnicii nu sunt absurzi, știu și ei că după explicațiile de câteva fraze și două întrebări, grupul va pleca. Cu toate astea, vălul pe cap este obligatoriu. Atât pentru femei cât și pentru bărbați, încălțămintea se lasă la intrare.

Românii, obișnuiți cu furturile din economie la scară largă în perioada comunistă (când oricine fura de la locul de muncă materii prime pe care să le schimbe la troc pentru hrană, ca apoi să spună că “s-a descurcat”), au în sânge frica de furt, dacă este cazul unui obiect lăsat nepăzit.

Așa că de descălțat se descalță (unii după câteva proteste), dar apoi își iau încălțămintea în mână. Cum să o lase la intrare? Dacă le-o fură cineva? Uite ce sandale urâte au ăștia! Adidașii mei frumoși sunt o pradă liberă!

Bocitoare profesionistă la Zidul Plângerii

O atitudine mai mult amuzantă, chiar și pentru grupul de români, o reprezintă cei care nu înțeleg semnificația unor obiective, așa că dau ei o semnificație proprie, pe care o consideră aplicabilă. “Zidul Plângerii? Da, ce mișto, o să mergem să plângem la Zidul Plângerii! Că așa se face, fată!”

Nu a fost o glumă, femeia chiar și-a pus mâinile artistic pe zid și a început să hohotească în gura mare, de parcă îi murise cineva drag. Dar vreo două minute, care a fost foarte lungi. Chiar și ereii ultraortodocși s-au oprit din rugăciuni pentru a se uita mirați la bocitoarea de la Zidul Bocetelor.

Pardon, al Plângerii. Apoi a terminat de plâns ca o fetiță răsfățată care după recitalul șantajist își primește jucărica și a zis zâmbind colegei de divoșenie “gata, fată, am plâns. Dă să văd pozele, să pun și iou pe facebook cum plângeam la Zidul Plângerii”.

Facebook Comments
0

About Adelina Barbu

Adelina Barbu - Storyteller la Magical Taste (magicaltaste.eu) - ofițer de poliție îndrăgostit de arta culinară pe care am păstrat-o la nivel de aventură în bucătăria proprie. Din acest motiv am ales să experimentez, dar nu ca dr. Frankenstein, în crearea unor mâncăruri atât tradiționale dar și internaționale.

Leave a Reply