Cele mai frumoase obiceiuri de Anul Nou

Cele mai frumoase obiceiuri de Anul Nou


42

Pluguşorul, Sorcova, datul la grindă şi Vasilca sunt obiceiuri de Anul Nou ce se păstrează în Oltenia, dar acestea se regăsesc la fel de bine și în alte zone ale României. Potrivit etnografului Claudia Balaş de la Muzeul Judeţean Olt, deşi în prezent Pluguşorul se mai practică doar în comuna Nicolae Titulescu şi în câteva sate de pe Valea Oltului, acest vechi obicei agrar a avut cea mai mare arie de răspândire în judeţ şi cele mai profunde semnificaţii sociale.

„Pluguşorul era practicat în ziua de Anul Nou. Acest obicei era organizat de flăcăii din sat. La plug se înjugau două, trei sau patru perechi de boi, cei mai frumoşi din sat. Ceata urătorilor era compusă de regulă din 12 flăcăi. Plugul era împodobit cu brad şi panglici de hârtie colorată. Animalele erau şi ele împodobite cu clopoţei, ciucuri din lână, etc… Desfăşurarea ceremonialului urării era precedată de întrebarea adresată gazdei: „Primiţi plugul?„, după care se plesnea din bici şi se rostea textul: ‘Aho, aho, flăcăi şi fraţi/…etc”. Textul era în mare cel publicat de Vasile Alecsandri”, a povestit Claudia Balaş, citată de Agerpres.

obiceiuri de anul nou

Foto: oracoluletern.ro

Sorcova și datul în grindă, alte obiceiuri de Anul Nou

Un alt vechi obicei de Anul Nou este Sorcova şi se practică şi astăzi în toată țara. „Înainte, sorcova era făcută dintr-o ramură de măr pusă în apă pentru a i se desface mugurii la Sfântul Andrei; în prezent, aceasta este confecţionată din hârtie colorată. Se sorcovesc membrii familiei, rudele apropiate şi vecinii”, a mai afirmat etnogrtaful. Datul la grindă al copiilor cu vârste de până la trei ani este un alt obicei de Anul Nou practicat şi în prezent pe scară largă.

„Tot un obicei pre-creştin este şi datul la grindă în ziua de Anul Nou. Obiceiul constă în ridicarea copilului de trei ori la grinda casei, rostindu-se urarea de a creşte sănătos şi înalt. Copilul avea pe cap o azimă rotundă pe care erau prinşi bani şi flori. Sub picioare se puneau fierul plugului şi ramuri de brad verzi. Dacă urarea rostită de a creşte mare şi imitarea înălţimii la care să ajungă este explicabilă şi înţeleasă azi, punerea azimei rotunde pe cap – amintind de semnul solar – derivă din concepţia pre-creştină geto-dacă potrivit căreia comunicarea cu cosmosul, cu divinităţile, nu se putea realiza oricum, ci prin intermediul unui ritual sau semn, în cazul nostru semnul solar – cercul. Obiceiul se practică şi astăzi aproape în toate satele judeţului, cu copiii până la vârsta de trei ani”, a precizat Claudia Balaş.

obiceiuri de anul nou

Foto: bistriteanul.ro

Vasilica, pentru feciorii satului

„Vasilca este un obicei structurat după modelul colindelor cetelor de feciori din Transilvania şi practicat în judeţul Olt în noaptea (dimineaţa) Anului Nou. Cunoscuta mască a colindătorilor de Crăciun (Capra, Turca, Cerbul) îmbrăcată şi jucată de un fecior este înlocuită cu capul porcului jertfit la Ignat (20 decembrie). Ceremonialul acestui obicei cuprinde mai multe secvenţe semnificative: expunerea divinităţii (capul porcului) gătită cu inele, cercei, brăţări, mărgele, flori şi uneori şi o basma în faţa ferestrei sau în casa colindată; colinda cântată care narează viaţa Vasilcii în Raiul din pădurile de fag şi de stejar; coborârea în vale pentru a bea apă, moartea violentă şi incinerarea corpului, judecarea ei de un juriu în care apar bătrânul Crăciun şi Maica Precista, urarea ‘La mulţi ani!’ şi primirea darului”, afirmă etnograful.

Seria sărbătorilor de Anul Nou reprezintă cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional ce se derulează pe durata a 12 zile, de la 24 decembrie până la 7 ianuarie.

obiceiuri de anul nou

Foto: agrointel.ro

“Deprinderea de a saluta cu mare bucurie venirea Anului Nou, de a-l întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche şi cunoscută tuturor popoarelor europene. Caracterul esenţial al sărbătorii este bucuria şi încrederea cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaţie, al unei noi etape în viaţa lui şi a semenilor, a colectivităţii în care trăieşte”, a mai spus etnograful Claudia Balaş.

Facebook Comments
42

Leave a Reply