Antalya fara perdea. Vacanța în Turcia, coșmar la 4 stele

Antalya fara perdea. Vacanța în Turcia, coșmar la 4 stele


54

Vacanța în Turcia s-a dovedit a fi un coșmar la patru stele pentru un cuplu de tineri din România care au ales să plece acolo în urmă cu două săptămâni. Mai jos, redăm, o Antalya fără perdea așa cum a văzut-o cuplul de români:

Am stat, într-o joi, să răsfoiesc printre multele oferte, evident last minute-uri. Întâmplarea face că, aveam de optat între Grecia și Turcia. Cum nu sunt egoistă, am cerut și opinia consoartei mele: Turcia, mâncare bună. Deh, fiecare se lasă inspirit de propria imaginație. Zis și făcut, am ales Turcia, Antalya.

Plecarea era programată de pe 14 iulie, până pe 21 iulie. Am făcut rezervarea și am și achitat, cu două săptămâni înainte. Eram mulțumită, am făcut un “deal” bun, mă pregăteam moral de negocierile de prin bazare (de care am tot auzit) 😊

Ne prezentăm, frumos, cu aproape două ore înainte de decolare. Aflăm, la aeroport, cum că în loc de ora 17:45, vom decola undeva pe la ora 22:30 seară (nici această nu era o ora fixă). De vis.

Aia e, hai să nu ne stricăm vibe-ul, în fond mergem în vacanță…

La check în a fost drăguț: “Cum, nu știți?”

Nu știu ce zona a feței mele arată cum că nu sunt surprinsă, mai ales că am ajuns cu ceva vreme înainte de ora planificată inițial. E drăguț pe aeroport, dar zău că după 2 ore deja epuizezi toate sursele de amuzament. #aiaE

Undeva în jurul orei 00:00 am decolat – feriți-vă de zborurile cu Atlas Jet (Global) – de altfel, și pentru mine era prima oară când auzeam de această companie.

Explicație: “Așa-s cursele charter, iar acum au fost multe curse cu rușii, campionatul” bla bla bla.

Evident, am intrat pe teritoriul Turciei pe data de 15 iulie, aveam rezervare la hotel (de pe data de 14 iulie).

Dormind pe noi, am ajuns la autocar și hai înspre hotel. În jurul ore 02:30 dimineața, dată de 15 iulie, ajungem la minunatul hotel de 4 stele, Millennium Palace în Kemer, Antalya.

Încă de pe treptele hotelului, am observat o mizerie de nedescris: mărețul covor roșu din fața recepției nu știu dacă fusese curățat pe anul acesta. Într-o turco-ruso-englezo „hand made” am reușit să ne prezentăm și să cerem camera.

Răspuns: “Păi încă nu este disponibilă”.

Îmi dau un pic de reset/refresh și spun: suntem în data de 15 iulie, aveam rezervare de pe data de 14 iulie. Că mai durează puțin, maxim o oră. Chiar am crezut că e doar o glumă proastă și am pus mâna pe telefon. Știu că nu-s în UE, aia e – încep concediul prin plata suplimentară la telefon, dar este cel mai bun prieten al meu.

Am sunat la reprezentanții noștri, din partea agenției (nu intenționez să dau numele acesteia aici, întrucât totul a fost ok cu acest aspect). Evident că ghidul dormea, ceea ce aș fi vrut să fac și eu. S-au înțeles ei în turcă, noi nu prea am avut șanse în engleză, iar rusa nu o știm. Că vom primi un platou de fructe și o sticlă de vin cu scuzele hotelului.

Am insistat că nu-s adeptă atențiilor de nici un fel, vreau doar camera pe care am plătit-o, conform contractului, mai ales că nu ne-au lăsat să completăm pe fișa de check în data de 15 – evident la care am ajuns – ci data de 14.

Bine, să vă fie primit, am trecut și peste asta: VREAU CAMERA!

După vreo aproape o oră, ajungem în cameră… mai bine dormeam pe hol la recepție sau făceam pluta în piscină…

Galbenul și “bulinele” de pe prosoape, lenjerie și pereți erau de o dubioșenie ce mă bântuia. Mucegaiul, rugina, praful și mirosul din camera sunt ceva ce nu pot reda decât prin câteva imagini, dar dacă așa arată DUPĂ curățenie, ce pretenții aș mai putea avea?

Antalya fara perdea. Vacanța în Turcia, coșmar la 4 stele

Am deschis mini-frigiderul și am simțit nevoia să țin un moment de reculegere pentru alimentele ce cândva s-au odihnit pe acolo, dacă nu chiar și-au găsit sfârșitul…

All inclusive, asta este, am avut impresia că poate noi – că români – înțelegem altceva printr-un număr de stele. Sincer nu-s adeptă luxului, dar a curățeniei da. Noroc că-mi iau mereu prosoape de acasă și am avut pe ce să pun capul și ce să întind pe pat, cât să nu simt că mi se face masaj gratuit.

Cobor dimineață, tânjind după o cafea. Merg la barul de la piscină și descopăr un fel de aparat gen “tec”, apeși și ies lichide (cofetărie, anii ’90, hai că șțiți).

Antalya fara perdea. Vacanța în Turcia, coșmar la 4 stele

Nu pot reproduce în cuvinte gustul acelor prafuri cu apă, dar trăiască ceaiul 😊

Evident, aici chiar mă consider fițoasă – îmi era deja dor de o cafea bună. Nu este nimic, mic dejun nu iau, vedem la prânz și cină. Că să nu mă lungesc, în toate cele 6 zile (deși erau 7) am tânjit după ORICE ieșire în afară hotelului, inclusiv la casă. A fost primul concediu din viață mea în care de abia așteptăm să ajung acasă. Soia, pește înmulțit cu toate zilele, egal *&*%$£$%**
 A fost bun pepenele roșu, recunosc. Dacă și vasele ar fi fost curate, era de vis. Salată veche, alterate roșiile și tot ce conținea vreo urmă de carne era negătit corespunzător, crud sau te bătea îndoială pe umăr și-ți spunea: “Vrei să trăiești”?

Clar, dacă vrei să faci o cură de slăbire se merită. Am cerut să discut, prietenos, cu un manager ceva – evident că vorbeai prin ei. Nu eram pusă pe scandal, nu-mi stă în fire. Deja ajunsesem să fac haz de necaz, cât să nu uit de dozele lipsa de cafea.
Vroiam să știu și eu cum sunt catalogate cele 4 stele în acel hotel și ce înseamnă curățenia pentru ei. Am lăsat, repetitiv, pliantul cu rugăminte de curățenie, pe mânerul ușii. Acolo a rămas. Măcar un smiley face să fi pus: bună glumă.

Daaaar, trebuie să recunosc că, într-una dintre zile, pe televizorul prăfuit a apărut un platou dreptunghiular (de un roșu închis plin de zoaie) cu niște chestii semi-clocite (struguri, caise, piersici, prune – așa am interpretat) cum ni s-a promis. Din păcate, a trebuit să le arunc, pentru că nu-mi plac chestiile fermentate. Fițoasă, v-am spus.

Partea și mai “amuzantă” a fost unirea tuturor națiilor prezente în hotel, într-o formă de ciorchine deasupra tejghelei de la recepție, pentru a putea prinde o idee de Internet cât să le scriem celor de acasă: “Sunt bine, PA!”

Cum reușea să se trimită câte un mesaj se auzea că la BINGO: uraaaaaa! – urmat de fete victorioase.

Recunosc, așteptările mele au fost prea decente, am citit câte ceva înainte (ca review-uri) despre acest hotel, dar erau în rusă (am zis că-s ei prea dramatici).

Exceptând astfel de zone de cazare (nu le pot numi hoteluri), sincer, merită vizitată Antalya și să luați excursiile/croazierele de o zi 😊 
Păcat că, astfel de locuri umbresc bună voință micilor negustori, magazinelor, agențiilor, zonelor de un superb de nedescris.

Așa că, nu abandonați ideea de a vizită Antalya, dar grijă la ceea ce alegeți pentru cazare. Recunosc, nu am ales – am luat ce era în ofertă de-a gata.

Vacanță frumoasă! 😊

Facebook Comments
54

Leave a Reply