Allvisas.ro: De ce e bine să vizitezi țările sărace din lume

Allvisas.ro: De ce e bine să vizitezi țările sărace din lume


41

Am întâlnit mulți români care atunci când își planifică vacanța se uită doar la țări mai bogate decât România lăsând la o parte țările sărace. Am încercat să le dau exemple de țări mai sărace, implicit mai ieftine, dar nici nu au vrut să audă. Eu militez pentru vizitarea țărilor mai sărace, deoarece banii noștri valorează mai mult acolo. De multe ori m-am lovit de un refuz categoric.

Din explicațiile date cu amabilitate am aflat… ceea ce în mare știam deja. Doar că acum am primit linia care mi-a legat punctele. Până în 1990, românii au fost ținuți în țară ca într-un lagăr. Excursiile (în vacanță, nu deplasări de serviciu) peste hotare erau puține, rare, iar destinațiile erau exclusiv țări socialiste. Și oricum, nu pleca oricine.

Plus că – așa cum este și acum în anumite dictaturi – cetățenii români aveau nevoie de o viză de ieșire din țară, iar abia asta punea mari probleme. Viza de Cehoslovacia sau URSS se obținea ușor. Dacă nu erai născut în Basarabia, nu aveai probleme cu URSS. În rest, ONT (Oficiul Național pentru Turism, ca să dau explicația celor mai tineri) sau BTT (Biroul de Turism pentur Tineret) promovau intens turismul în țară.

România era prezentată ca un continent, în care Brașovul era o anumită destinație iar Porțile de Fier erau prezentate ca și cum ar fi fost în altă lume. Chiar și unii oameni se lăudau “am fost în toate județele!” și aveau parte de invidia amicală a prietenilor. Emblematic pentru perioada comunistă era expresia “în afară”, care persistă și astăzi în limbajul românilor. Aici era “înăuntru”, iar orice era frumos era “afară”.

Iar civilizația era “în Occident”. Românii au rămas cu fascinația de “afară”, se uitau cu jind la nimicurile ieftine – dar aparte și colorate – aduse de cineva întors din “afară” și sorbind poveștile oricui fusese într-o deplasare de muncă, fie ea și de 2 zile “în afară”. Iar orice obiect străin era pus la mare preț, motiv de laudă fiind faptul că “e adus din afară”.

Mai sunt în peisaj și eu. Plus alții ca mine. Suntem destui, aflu și mă bucur să aflu zi de zi asta. Oameni care și-au făcut porția de Europa de Vest. În fond, orașe curate, oameni civilizați, mentalități deschise, parcuri, statui, clădiri frumoase… găsești cam pe oriunde. De la un moment dat, Viena, Paris, Londra, Barcelona și Bruxelles seamănă. Îți dai seama că de fapt, ai dat un țarc pe altul. Te uiți la oamenii care nu au depășit momentul Europa de Vest și vezi că, vai săracii, nu pot ieși din Europa de Vest. Deja se simt familiari cu destinațiile și le e greu să abordeze altceva.

Unora, le este prea scump să abordeze și altceva. Râd în sinea mea când mai aud “am văzut toată lumea! Am fost la Milano, la Viena, la Barcelona, la Berlin, la Paris, anul trecut la Londra și la anul mergem la Bruxelles. În capitală!

Râd și îmi dau seama că Samuel Huntington și a lui teorie a “ciocnirii civilizațiilor” sunt adevărate. Asemănările puternice dintre orașele vest-europene indică o cultură similară în toate acestea. Cultură spre care noi, România (dar și colegii de suferință Ungaria, Bulgaria etc) – tindem. Noi suntem Europa Centrală, spre deosebire de Europa de Est care este reprezentată clar de statele foste sovietice (fără țările baltice).

city break praga

city break praga

Europa Mediteraneană are și ea niște linii clare. Portugalia, Spania, sudul Franței, centrul+sudul Italiei, Grecia, Turcia și Cipru au ceva în comun. Un călător avizat știe la ce mă refer. Acel “je ne sais quoi” care le face să se strângă mânunchi. Pe hartă există și o zonă superioară Europei de Vest. Și anume: Europa de Nord. Țările scandinave sunt diferite și dacă pentru noi viitorul este Europa de Vest, pentru vest-europeni viitorul este Europa de Nord. Ok, suntem și noi viitorul cuiva, al celor din Europa de Est 🙂 Dar dacă vrei să afli cum o să fie peste un secol, aruncă un ochi la Europa de Nord. Acolo este o altă cultură. Unde culmea, nu există fițe.

Avantajul țărilor sărace

Să ne aducem aminte de avantajul competitiv al României din 2000 încoace, mai ales de după 2007: mână de lucru ieftină. Și aici vine skepsis-ul! La salarii mai mici, au prețuri mai mici, iar calitatea este aceeași. Mă refer la calitatea serviciilor. Orașele sunt ca la noi, ba chiar cum erau la noi acum 20 de ani. Dar dacă ți-ai luat “gura de civilizație” (cum îmi zicea în 2003 un coleg), poți trece cu vederea gropile lor. Așa cum turiștii occidentali din România trec cu vederea minusurile noastre, dar vin aici pentru prețurile noastre mici.

Nu uita că Europa de Vest are prețuri mai mari decât România. Iar Europa de Nord are prețuri mai mari decât Europa de Vest, fiind scumpă și pentru vest-europeni. Știu că fițele oferă un minim confort de orgoliu, dar deja știm cam care este media caștigurilor salariale din România. Dacă nu ești vreun middle-management într-o multi-națională sau chiar mai sus, nu are rost să te dai mare cu poze de genul “încercând să cuprind Barcelona” sau “goană după haine la Milano” sau “de câte ori ajung la Paris <nu știu ce> fac”.

Ziua Îndrăgostiților

Ziua Îndrăgostiților

 Dacă te avem de prieten sau amic, te știm că te uiți la prețurile din meniu și îți iei Ursus pentru că e mai ieftină decât Heineken, așa că nu are rost să te dai în poze serios cu un Amstel în mână “Amstel de la mama lui, în Amsterdam!”. Știm cam care este puterea ta de cumpărare, la fel cum ne știm cam toți între noi, dacă nu ești vreun răsărit. Știm cum arată un BMW de 2.000 de euro, știm cum arată un BMW nou de 60.000 euro, așa că nu mai are rost să îți furi singur căciula.

Cunosc oameni care se duc la Paris și vizitează UN SINGUR muzeu, deoarece este 20 de euro biletul. Pun pe facebook câteva selfie-uri dinăuntru și lasă să se înțeleagă că au cutreierat din muzeu în muzeu. Apoi, restul de poze sunt cu exterioare de clădiri. Știm cât costă biletul de urcat în Turnul Eiffel (care se pronunță “efEl” nu “aifăl”) așa că dacă îți faci poze cu turnul pe fundal nu mai scrie “la turnul celebru”. Știm că sunt bilete separate în funcție de etajul la care urci, deci cel care vrea să arate că este deasupra “săracului” care se pozează lângă turn și se pozează în turn, dar la un etaj inferior… știm că nu avut bani de plătit biletul întreg pentru a urca până în vârf. Și exemplele pot continua.

Românii nu prea au bani când vine vorba de Europa de Vest. Banii noștri valorează puțin acolo. Pentru băștinași, noi încă suntem niște săraci. Drumul nostru de la 20 de dolari pe lună până la 1.000 de euro pare lung, dar pentru un britanic care plătește 800 de lire sterline pe chirie în Londra… noi chiar suntem săraci dacă un român peste medie se fălește cu mia lui de euro pe lună.

city break veneția

Ca să nu mai zic de un finlandez mediu care are 5.000 de euro pe lună și nu prea îi ajung la prețurile de acolo. Pentru acești oameni drumul nostru pare doar un început bun. Așa că să ne vedem lungul nasului și mai ales lungimea pungii, ca să zic așa.

Nu zic să abandonați Europa de Vest. Mergeți și vedeți cum arată civilizația care este aproape (New York și Tokyo sunt totuși departe). O prietenă aproape că mi-a sărit în cap să mă sfâșie, de parcă i-aș fi interzis să meargă în Europa de Vest. Mi-am dat seama că biata femeie nu era agresivă defel, doar că ea fusese doar în Bulgaria și Europa de Vest era încă un vis pentru ea. Doar că ce e mult – strică.

A rămâne blocat pe Europa de Vest nu înseamnă că ai “văzut lumea”. Nu ai văzut decât o părticică. Întreb oameni pe câte continente au fost și atunci realizează că ei nu au ieșit toată viața din Europa. Și asta nu este o frustrare? i-am întrebat. Am primit priviri uimite dar pline de înțeles. Este Turcia aproape.

 Este Cipru aproape (oricum sucești harta, insula numită Cipru este în Asia, chiar dacă societatea este de cultură europeană). Este low-cost până în Israel și până în Dubaiul atât de abordat de fițoșii care vor să îți arate că ei sunt deasupra ta. Lasă-i cu fițele lor, că Dubaiul nu este atât de scump pe cât vor ei să pară că este. Chiar și la 4* în Dubai te poți caza la prețuri rezonabile și – da! – chiar mai mici decât la Mamaia. Uită-te mai bine la pozele fițoșilor care merg în Dubai: niciodată nu îți arată hotelul (este o ieftinătate de 2* în cartierul vechi), mai toate pozele sunt în exterior (nu au avut bani de prea multe bilete de acces) și pun mare emfază pe una-maxim două locații vizitate în interior (nu au avut bani de altceva).

A filma artificiile este gratis. A intra la Burj-al-Arab costă 50 de dolari, dar camera costă 10.000 dolari (verifică pe booking.com, nu mă crede pe mine), așa că dacă ai BMW din 1982 nu te poza pe balconul cafenelei din Burj-al-Arab ca să lași să se înțeleagă că te-ai cazat acolo; “privind pe balconul hotelului” am văzut o explicație foto, chiar era un hotel iar femeia chiar privea pe balcon în clasicul clișeul în care e ținută de mână de fotograf, dar știm că nu îți permit noapte acolo și știm cam la ce etaj e cea mai ieftină cafenea, deci nu era hotelul la care se cazase fițoasa.

Nu trebuie să fii milionar, ci să trăiești ca un milionar

Nu mă consider un om bogat. Doar îmi drămuiesc bine banii. E o zicală recentă care spune că “cea mai sigură cale pentru a rămâne sărac este să fii sărac și să trăiești ca și cum ai fi bogat; iar cea mai sigură cale pentru a rămâne bogat este să fii bogat și să trăiești ca și cum ai fi sărac”. Iar asta se potrivește de minune românilor care vor să etaleze o bogăție pe care… nu o au.

Vizitați țări mai sărace decât România, banii voștri valorează mai mult. Bifați Europa de Vest, nu zic nu, dar nu rămâneți blocați acolo. Am înțeles năzuința de decenii legată de “a merge afară”, dar după ce ți-ai astâmpărat setea cu câteva guri de apă plată, încearcă măcar apă minerală dacă nu un ice tea. Pentru oamenii din țările mai sărace, noi suntem cei bogați. Și ne echivalează cu vest-europenii. În Albania am cheltuit cumpărând aproape tot ce am găsit, ba chiar m-am și tuns și mi-am cumpărat câte un ziar și o revistă din fiecare de la o tonetă de ziare, am mâncat mai multe feluri de mâncare locale la un restaurant și mi-am cumpărat câte ceva cam de pe oriunde. Am cheltuit 16 euro pe zi.

destinatii-ieftine

destinatii-ieftine

Am fost în Republica Moldova de ziua mea, am făcut cinste unei mese de 12 persoane care au mâncat mai multe feluri din meniu, au luat cam toate berile din meniu și am plătit în banii noștri 400 de lei. A fost la opera din Odesa (o super-clădire la fel de frumoasă ca Scala din Milano sau orice din Viena) și am dat 10 lei pe bilet. Am mers cu mașina în Iordania de la sud la nord și înapoi și am dat 25 de euro pe carburant. Am cheltuit fără să mă uit la bani în Maroc, mi s-a părut aproape gratis șaorma din Palestina. Găsiți și voi prețurile modice ale hotelurilor de 4* all inclusive din Bulgaria.

Acestea sunt doar câteva exemple care îmi vin în cap. Cheltuiți puțin și vă simțiți la fel de bine ca oriunde, dacă lăsați fițele acasă. Thailanda e deja acesibilă și fițele vor migra de acolo. Totuși, thailandezii nu sunt proști și au prețuri speciale pentru turiștii cu bani din Europa de Vest, Japonia, Australia sau America de Nord.

Noi doar picăm de proști în aceeași oală cu acești turiști care câștigă de minim 5 ori mai mult decât noi. Cambogia este fix lângă și nu are prețuri “turistice”. Clima este aceeași, cultura este aceeași, deci peisajele sunt cam aceleași. Dacă nu vrei obligatoriu mare, Laos este și mai ieftin decât Cambogia.

lacul-loch-ness-lacuri-de-vis

Am înțeles ideea că lipsa de civilizație din România și necesitatea umplerii golului cu un drum în Europa de Vest. Cu un și mai drum în SUA. Dar fotbalul este pe goluri și viața este pe bani, iar aceste distracții costă. Cunosc români care vor să dea doi lei pe o vacanță de 5*, all inclusive, cu avion business class dar chiar dacă ar găsi asta, când ajung acolo nu au bani nici să-și cumpere un magnet, dar bineînțeles că în pozele de pe facebook viața lor este fabuloasă.

Dacă ideea ta nu este aceea de a risipi bani pentru a cumpăra doar ceea ce crezi că ar stârni invidia altora, pentru ca tu să cumperi lucruri scumpe pentru a impresiona oameni pe care nu îi placi, atunci suntem în aceeași barcă. Portugalia este cea mai bună afacere, dacă vrei să ai o trecere lină. Portugalia arată ca Europa de Vest, dar la prețuri mici. Lisabona nu este scumpă ca Parisul sau Londra dar arată ca Parisul sau Londra. Și conține chestii similare.

Lasă puhoiul să se arunce în circuitele gen “capitale imperiale” și nu trece cu vederea ofertele de turism din ce în ce mai multe legate de Muntenegru, Albania sau Macedonia. Sunt aproape și sunt ieftine, iar de relaxat te relaxezi la fel de bine. Bulgaria are mereu super-oferte. Grecia s-a ridicat ca o forță în turism tocmai din aceste super-oferte (ca idee, Grecia avea turism ZERO până în anii ’60). Republica Moldova și Ucraina sunt vizavi și nu trebuie să te uiți în portofel înainte de a cumpăra ceva. Iordania este o țară fabuloasă, la prețuri incredibile.

În Peru nici nu mă mai uitam la conversia în lei, oricum totul era foarte ieftin. În astfel de țări banii tăi valorează mai mult. Aruncă un ochi pe ce poți face cu aceeași sumă într-o țară și vezi ce poți face în alta. Ca idee, un prieten era în Paris și cu 5 euro și-a luat un kebap. Eu era în Athena și cu 4 euro mi-am luat un kebap și o bere. L-am sunat știind că e în Paris, să văd el ce face și am fost surprins să aflu că și el era în camera de hotel după ce și el a dat o raită prin împrejurimile hotelului în căutare de cină ieftină, la pachet. A fost comparația ideală.

Îmi place Parisul, dar este un oraș scump. Am fost într-o vacanță targetată pe muzee și am plătit mulți bani pe bilete. Dar a meritat, din punctul de vedere al consumatorului de artă din mine. Nu uita că dincolo de toate, trebuie să știi și care este scopul excursiei. Vizitare? Relaxare? Depinde cum îți faci planul.

Depinde ce vrei de la vacanța ta. Acesta este un element care ține de cultura turismului, pe care noi, românii nu o avem. Este de înțeles, după ce, din 1946 românilor le-a fost dificil să iasă din țară pe motiv de agrement. Dar asta este o altă discuție. Până atunci, uită-te la bugetul alocat vacanței tale. Aceeași sumă este mică pentru o țară bogată și mare pentru o țară săracă.

Laurențiu Popa, owner Allvisas.ro

Facebook Comments
41

2 Comments
  1. Ce oferta / timp ar fi cel mai indicat pentru vizitarea Americii de Sud ? Excursia ar fi setata pe modul vizitat (muzee, piramidele etc). Care tara ofera cel mai mult raportat la banii cheltuiti? Nu as vrea sa ma duc in Argentina (Ca idee) si sa constat ca in Peru era mai ok.

    Criminalitatea din zonele respective e ok? Nu vorbesc de favelele barzilienie sau de cartelurile columbiene, dar nici sa ma trezesc jefuit nu vreau.

    • Din câte știu eu (limitat la experiența mea, la cât de muit am fost în comentarii pe alte articole, trebuie să precizez inițial că ceea ce spun eu nu este un studiu realizat de institute de prestigiu, ci doar simpla mea experiență; scuză paranteza lungă), America de Sud arată în felul următor:
      – Peru și Bolivia ar răspunde cel mai bune preferințelor tale. Ecuador este o țară la fel de ieftină, doar că nu are mai deloc obiective incașe. Deci turismul cultural/istoric în Ecuador (mai ales targetat pe Inca) ar fi foarte aproape de zero.
      – Argentina ar fi ok din acest punct de vedere doar în partea de Nord-Vest, spre Jujuy. Buenos Aires este un oraș scump pentru acel continent.
      – Brazilia are cea mai ridicată rată de criminalitate oricum ai suci harta. În afară de resorturi și circuite cu ghidaj, eu nu m-aș aventura. Vorbesc despre marile orașe, dar nu ar strica și pentru Amazonia aceleași precauții.
      – Uruguay ar putea să ți se pară asemănător cu zona urbanizată a Argentinei.
      – Paraguay este o țară ieftină, dar fără să exceleze în vestigii.
      – Columbia ar putea să fie interesantă. Nu este atât de periculoasă pe cât spun clișeele și prejudecățile, deoarece nu te duci de unul singur în junglă. Poate să pară chiar foarte civilizată în marile orașe, departe de criminalitatea din Brazilia (bine, cam orice e departe de criminalitatea din Brazilia)
      – Venezuela nu este recomandabilă temporar pentru turismul independent. Dar asta nu înseamnă că pentru aventuroși sau cei care își croiesc singuri promoțiile nu este o destinație atrăgătoare. SUnt proteste, devin violente dar nu și pe insula Margarita (poți spune că sunt Caraibele venezuelene). Eu sunt genul care merge în țări de care lumea fuge, pentru că din disperare de cauză, hotelierii scad prețurile ca să atragă turiști și cresc calitatea ca să demonstreze că dracul nu e chiar atât de negru (Egipt, Tunisia…)
      – Guyana, Surinam și Guyana Franceză țin mai mult de Caraibe, cultural și economic. Fiecare își exploatează bucățica de junglă, dar din câte am înțeles, în ordine inversă. Adică Guyana Franceză o face cel mai bine pentru turiști (infrastructură, ghidaj, trasee stabilite, peisaje interesante ca foto). Ca bonus, în Guyana Fr ai spaceportul din Kourou. Având în vedere cât de dificil și scump se intră la Baikonur.
      – Chile am lăsat la urmă pentru că este bomboana de pe colivă. Nu este o țară ieftină, este cea mai dezvoltată țară de pe continent. Nu este ieftină, dar este super ok pentru cei care vor să se simtă safe și sunt obișnuiți cu civilizația, dar ar vrea să o vadă în lumina altei culturi. Chile are legi stricte, mizează pe calitate și se vrea să fie recunoscută ca putere regională. Din câte am văzut eu, deja este, are nevoie doar de recunoașterea internațională. Poliție prietenoasă cu străinii, cele mai stabile clădiri din lume (cutremure dese de magnitudine mare, dar e plin de zgârie-nori, totul ca urmare a celor mai dure reglementări din lume în materie de construcții), curățenie, civilizație, relaxare, oameni ok, stupefiante ușoare și prostituție comercializate civilizat (nu știu dacă sunt legale, dar oamenii sunt relaxați cu astea). Au și obiective cultural-istorice, dar prea puține.
      – Grosul obiectivelor este în Peru și Bolivia, încă o dată zic, care sunt forte ieftine, cu mult mai ieftine decât îți poți imagina, dar ca turist independent te poți lovi de sărăcia lucie din marile orașe după primul colț. Cartierele bogate din Peru sunt curate și ultra -securizate (o să vezi garduri de 4m cu sârmă ghimpată… la o simplă viluță), dar trei străzi mai încolo poate fi un peisaj de bloc abandonat din Ferentari în care s-au aciuat 1000 de oameni în zdrențe și flămânzi, care nu au făcut niciodată curățenie acolo. La altitudini sunt esențiale frunzele de coca (este de fapt originalul, cocaina este de fapt o mizerie fabricată insalubru), iar efectul este acela de a te putea ține pe picioare. Aerul la altitudinile din Bolivia este FOARTE tare și rarefiat, fără frunze de coca pulsul o ia razna, apar dureri de cap și la oboseală și insuficiență respiratorie. Este ca și cum ai escalada Everest fără echipament, doar că nu e zăpadă, nu e vânt și vremea e frumoasă, doar că altitudinea te mănâncă de viu. Pentru Peru și Bolivia este bine să fii pregătit în exercitarea de precauții legate de sărăcia lucie de acolo, ca să nu fii surprins negativ. Astea sunt țările, nu se pun ele în veștminte de gală pentru că venim noi să le vizităm. Asta nu înseamnă că trebuie să îți strice vacanța vederea zilnică a sărăciei lucii. Și în turismul independent din Egipt, dacă nu te ții de traseele turistice poți da de cartiere vai mama lor, în maximă distonanță cu strălucirea hotelului.
      – ca să închei cu tot continentul, într-o privire succintă: Falkland nu merită decât dacă îți plac oile și dealurile verzi (seamănă mult cu Irlanda rurală, doar că mai puține case), dar este lipsită de orice obiective culturale relevante (un mini-muzeu nu se pune). Georgia de Sud este interesantă doar pentru balene, climă subantarctică (la cât este de frig, nu trebuie să crezi că este climă antarctică, dar este bună ca obișnuință cu temperaturile), sau ca punct de plecare într-un tur de vizitare a Antarcticii cu vaporul (scump). Galapagos este vestit ca arhipelag-rezervație naturală. Nu este totul o rezervație, dar dacă nu ești pasionat de animal watching, alte obiective nu are. Ca extensie este INsula Paștelui, deoarece ai zbor din Santiago de Chile. Pare un final destination ca urmare a izolării de pe hartă. Trebuie vizitată pentru partea cultural-istorică și ca natură. ADică peisaje, nu altceva, pentru că mai are UN SINGUR copac pe toată insula, cel puțin acum 10 ani. Poate fi fi doi copaci acum.

      Scor final: Peru și Bolivia. Plin de obiective inca, muzee de profil, ieftin. DAcă vrei să faci o tură rapidă de cumpărături ca să ai mai mult timp, în Peru mergi la “Inca market”-uri, sunt ceva gen Europa sau IDM din București, dar culmea, mai civilizat. Într-o oră cumperi cam tot cu ce ai vrea să te întorci de acolo, dacă nu și să ai câte un magnet sau suvenir de la fiecare obiectiv în parte. Dacă iei mai mult obiecte, poți negocia. În Peru sunt schimbători de valută stradali, au niște veste reflectorizate și scrie pe ei, au agățate licențe și au un calculator imens la brâu. Sunt legali, pt că dau și bon fiscal, emis de pe o mini-casă de marcat agățată de vestă. Poți schimba liniștit, cursul e chiar mai bun decât la bancă la unii, nu asta e problema, trebuie să caști ochii la bancnote. Adică, au prostul obicei de a da bancnote vechi turiștilor. Fie bancnote peruviene ieșite din uz fie dolari de prin anii 50-60. Dolarii ar fi ok în SUA, dar în România o să ai probleme cu ei, pt că românii nu știu că orice dolar, chiar și de la 1800, are putere circulatorie.

Leave a Reply